Dr. Cornel Lungu, medicul care tratează pacienţii „prin ecografie”

Un interviu de suflet cu un om de suflet, dr. Cornel Lungu, cel care face ecoterapie în România, procedură care poate rezolva nodulii de tiroidă şi cei de sân, scutindu-i pe cei bolnavi de operaţie şi salvându-i pe unii dintre ei de la moarte. Nu e puţin şi nu e reclamă.

Dr. Cornel Lungu a absolvit cursurile Facultăţii de Medicină Generală din cadrul UMF „Carol Davila”. În anul 2010, a obţinut, la Chongqing, China, atestarea ca specialist HIFU (High Intensity Focused Ultrasound).

Între 1996 şi 2008, dr. Cornel Lungu a fost şeful laboratorului de ecografie din cadrul Spitalului „Prof. Dr. Agrippa Ionescu”, efectuând toate tipurile de ecografii, de la cele mai simple, la cele mai complexe: abdominale, părţi moi, Doppler cerebral, periferic şi de vase abdominale, musculoscheletale, endocavitare, obstetricale, cu armonică de contrast şi laparoscopice.

Membru al Societăţii Române de Ultrasonografie în Medicină şi Biologie (SRUMB), dr. Cornel Lungu deţine, încă din anul 1998, atestatul „Advanced” al Societăţii Europene de Ultrasonografie (EUROSON) şi atestatul WSUMB (World Societes of Ultrasound în Medicine and Biology).

De asemenea, conform criteriilor de clasificare profesională în ultrasonografie a membrilor Societăţii Europene de Ultrasonografie în Medicină şi Biologie, dr. Cornel Lungu a dobândit nivelul II de practică ecografică (Advanced) cu peste 100.000 de ecografii efectuate până în prezent.

Trataţi pacienţii „prin ecografie”, folosind o tehnică revoluţionară numită HIFU. Ce înseamnă această procedură? Cum v-aţi decis să faceţi HIFU?

HIFU este prescurtarea de la High Intensity Focused Ultrasound, adică este o tehnică care tratează prin ablaţie termică nodulii, folosind un fascicul de ultrasunete focalizat şi de înaltă intensitate. Cu alte cuvinte metoda distruge termic ţesuturile tumorale, dezvoltând temperaturi de circa 85 grade Celsius şi astfel, prin necroza consecutivă de coagulare, inactivează nodulul.

Fasciculul respectiv nu afectează ţesuturile învecinate, aparatul este foarte performant şi permite controlul exact al locului de tratament, în acelaşi timp fiind singura terapie complet neinvazivă, adică nu e nevoie de nicio incizie şi nici măcar de anestezie generală. Se pot trata astfel nodulii solizi de tiroidă şi fibroadenoamele mamare, care reprezintă o patologie benignă semnificativă.

Ce ar trebui să ştie un pacient că să poată lua în considerare terapia HIFU? Ce tipuri de boli/tumori pot fi tratate astfel?

Pacienţii trebuie să facă analize uzuale, plus dozări hormonale, calcitonina, markeri tumorali pentru sân şi o puncţie citologică cu ac fin care să ateste benignitatea. După o ecografie cu elastografie de evaluare, se stabileşte eligibilitatea, în funcţie de dimensiunea nodulului, localizare, structură, starea tegumentului (fără cicatrici, aluniţe etc.), afecţiuni asociate.

Nodulii scad în volum, ca urmare a necrozei induse termic, cu procente variind de la 40 la 80% la un an de la tratament, în funcţie de tipul nodulului, vascularizaţia lui, imunitatea organismului etc. În general rezultatele sunt foarte bune cu condiţia respectării criteriilor de eligibilitate adică noduli solizi, benigni, situaţi între anumite limite de profunzime faţă de tegument, cu componentă lichidiană sub 30%.

Nu facem ecoterapie la pacienţi cu noduli chistici sau predominant chistici, la cei cu afecţiuni grave (cancer, insuficienţă cardiacă gravă etc), la cei cu afecţiuni ale coloanei care împiedică menţinerea gâtului în hiperextensie, în sarcină, la paciente cu proteze siliconice (pentru fibroadenoame). După stabilirea eligibilităţii, pacientul vine în clinică, este sedat intravenos şi se practică şedinţa efectivă HIFU care durează 20-50 minute, apoi rămâne sub supraveghere încă 2 ore şi pleacă acasă.

Este deci o alternativă fiabilă, singură total neinvazivă, cu un raport bun cost-beneficii, comparând cu cheltuielile unei intervenţii chirurgicale clasice.

Care sunt beneficiile şi riscurile terapiei HIFU? Care ar fi comparaţia cu chirurgia clasică?

Fiind o metodă termică, are şi ea anumite riscuri ce ţin de localizarea tumorilor, dar în general efectele adverse au fost uşoare şi tranzitorii, fără a necesita tratament şi recuperare. Pot să apară dureri la locul de tratament, înroşirea pielii, efecte adverse rare ca răguşeala sau sindrom Horner, toate reversibile spontan după 2-3 săptămâni. Acestea din urmă au fost foarte rare (1 caz din 200) şi ţin de anomalii anatomice ale traiectelor nervoase ale pacientului.

În acest fel, metodă este o alternativă fiabilă la chirurgia clasică. Ea evită posibilele complicaţii ale acesteia şi spitalizarea, pacientul fiind capabil să-şi reia activitatea normală după două ore de la intervenţia cu ecoterapie.

Cum aţi ajuns să faceţi ecografie de cel mai înalt standard şi cum aţi reuşit să aduceţi tehnica ecoterapiei în ţară?

Practic ecografia de 23 de ani şi ea a devenit astfel domeniul în care am investit toată energia mea. Am avut şansă în carieră să urmez cursuri şi în străinătate (Germania, Franţa) şi să lucrez pe aparate performante, ceea ce mi-a dat posibilitatea să pot face toate tipurile de investigaţii ecografice. Volumul de pacienţi a fost foarte mare şi am putut acumula experienţă, iar atmosfera din spitalul în care mi-am desfăşurat o bună parte din activitate a fost una „provocatoare”, în sensul în care, din motive administrative pe care nu vreau să le amintesc, trebuia să fiu sigur de diagnosticul pe care îl puneam, pentru că „beneficiam” de un control riguros al rezultatelor ecografice pe care le parafam.

Ecoterapia a fost practic încununarea acestei experienţe în ecografia generală, iar aducerea ei în ţara s-a datorat unui complex de împrejurări şi este doar parţial meritul meu. Practic clinica privată în care lucrez a făcut primii paşi în domeniul ablaţiei tumorale prin tehnica HIFU, pe care am învăţat-o şi eu în China, dar care a avut o oarecare inerţie la noi în ţară din motive obiective ce ţin de particularităţile practicii medicale private. În acest context, la un congres extern, am sesizat oportunitatea metodei ecoterapiei, care este tot o ablaţie HIFU şi am avut sprijinul conducerii clinicii, care a achiziţionat aparatul, acest lucru fiind o premieră pentru România şi chiar pentru Europa de sud-est.

Care sunt diferenţele între ecografia 4D/5D/5D expert şi ecografia tradiţională? Care este beneficiul pacienţilor?

Ecografia a evoluat continuu şi a ajuns la performanţe comparabile cu alte tehnici imagistice ca RMN, iar uneori chiar le depăşeşte ca valoare diagnostică (de exemplu anumite ecografii musculoscheletale). Aceste evoluţii se petrec în domeniul ecografiei clasice 2D, care a rămas etalonul. Ecografia 3D nu înseamnă că e mai performantă, ci doar permite reconstrucţia tridimensională a imaginilor, în anumite cazuri, prin procesarea lor, după achiziţie şi deci nu este o imagine în „timp real”. Imaginea 4D este o imagine tridimensională „în timp real”, ceea ce înseamnă un computer mai puternic pentru reconstrucţia instantanee a imaginii. Este probabil dezamăgitor, dar trebuie să spunem că imaginea 5D nu există de fapt, pentru că nu sunt 5 dimensiuni, ci este o imagine 4D de înaltă definiţie, deci o perfecţionare a acesteia şi nu un indicator de performanţă pentru ecograf. Acelaşi comentariu pentru ecografia 5D expert, care are doar o conotaţie de marketing, pentru că, de fapt orice diagnostic ecografic, inclusiv cel de malformaţie fetală, se pune în modul 2D.

La ora actuală, în România, există suficienţi specialişti care să facă elastografie pentru nodulii de sân/tiroidă? Care sunt centrele unde putem trimite pacienţii pentru a fi corect diagnosticaţi?

Teoretic, ar trebui să fie destui specialişti care să facă elastografie de sân şi de tiroidă (dar şi pentru alte localizări), atâta timp cât elastografia trebuie să fie nelipsită din algoritmul de explorare ecografică. Din păcate cursurile dedicate sunt puţine, metoda necesită o curbă de învăţare şi este operator dependentă. Tot din păcate, există multe aparate pe piaţă care se declară capabile să facă elastografie, dar care au uneori o calitate discutabilă.

Care sunt principalele piedici datorită cărora nu este încă accesată terapia HIFU la noi în ţară? Care este situaţia în afară, în UE sau SUA?

Aparatul este produs în Franţa, unde se practică această metodă din 2012. Ecoterapia se mai practică în Germania, Marea Britanie, Spania, Italia, SUA, Turcia şi Hong Kong, iar la noi a fost introdusă de doi ani, fiind singurul centru cu acreditare din Europa de Est. Avem volum de pacienţi şi rezultate comparabile cu ale colegilor din vestul Europei, dar încă metodă este probabil insuficient cunoscută la noi şi din motive financiare, care ţin de cheltuielile de tratament cât şi din inerţia inerentă ce însoţeşte de obicei introducerea unei metode noi, care poate modifica chiar algoritmul de tratament al acestor cazuri. Trebuie să recunoaştem că încă se mai învaţă în facultate şi se mai spune pe la congrese că singurul tratament al acestui tip de noduli este cel chirurgical – ştiu asta şi de la fiul meu, student la medicină.

Cum putem aduce la îndemâna cât mai multor pacienţi terapia HIFU?

Fiind un centru privat, posibilităţile de popularizare au fost limitate, deşi s-au folosit canalele mass media şi manifestările ştiinţifice de profil. Probabil o impulsionare semnificativă ar putea fi dată dacă CAS ar deconta din cheltuielile pacientului, care oricum sunt mult reduse faţă de cele practicate în Vest. Din fericire, au apărut societăţi de asigurare care decontează acest tratament şi există deja un flux de pacienţi care vin din aceste ţări în România, unde condiţiile financiare sunt mai bune, cu un act medical comparabil cu cel de acolo.

În viitorul apropiat, ecoterapia se va putea folosi şi în tratamentul nodulilor maligni de sân şi în tratamentul neinvaziv al varicelor membrelor inferioare (studiile tocmai au fost omologate în Vest).

Leave a Reply

Your email address will not be published.