Pacientii alergici au fost obisnuiti sa respecte o anumita dieta de evitare a alimentelor potential alergenice, in timpul episoadelor de urticarie sau edem Quincke, pentru a calma reactia organismului. Regimul de crutare sau regimul Rowe reuneste practica de evictie (evitare, excludere) a proteinelor animale sau vegetale, mai ales a celor cu potential alergic (lapte de vaca, ou, peste, fructe de mare, alune, nuci si faina).
Putem contura mai multe tipuri de evictie:
- Cea de scurta durata, din timpul regimurilor desodate instituite in tratamentele cortizonice de depasesc 10-14 zile;
- Cea medie, alaturata episoadelor alergice acute;
- Cea de lunga durata, cu este in cazul alergiilor la componente cu structura moleculara rezistenta la caldura, continand componente greu degradabile si cu potential fatal (alune, nuci, caju, peste, crustacee).
In mod normal evictia alergenica singulara e un gest reflex al tuturor celor care au avut vreodata un accident alergic important.
Un astfel de eveniment cumuleaza pe langa eruptie generalizata a corpului, cu mancarime, roseata pielii si aparitia de pete rosii, umflarea buzelor, a ochilor, sau mai rau, senzatia de “gat stramt”, de sufocare si chiar de frica de moarte. La propriu…
Oricine a avut vreodata (din senin), intr-un restaurant sau stand la o masa cu amicii, o astfel de experienta, isi va analiza foarte bine meniul anterior evenimentului alergic, va identifica ce a consumat aparte de meniul sau obisnuit, ceva nou introdus, exotic sau neobisnuit. Aici pot intra multe alimente: incepand cu mult discutatele alune, arahide, caju, trecand prin abundenta de fructe de mare (stridii, midii, creveti) si crustacee (languste, homari, crabi) si incheind cu feluri de mancare care par inofensive, dar care pot da soc anafilactic (eveniment amenintator de viata): peste de orice fel, oceanic sau proaspat, fructe exoctice sau fructe din categoria “stone fruits” (cu miez tare): piersica, caisa, kiwi, sau condimente.
Dieta de evictie alergenica este clar responsabilitatea medicului de specialitate, a medicului de familie sau a pediatrului. Un medic cu experienta in asocieri alimentare si in nutritia pacientului alergic este cel mai indicat sa va stabileasca regimul alimentar. Internetul ne e prieten la nevoie, dar de multe ori produce cele mai mari incurcaturi.
Regimul include evitarea alimentelor care pot precipta simptomele alergiei, inca din perioada 0-1 an: lapte de vaca, ou, carne de pui, peste sau ciocolata.
In ce priveste alergia la protenia laptelui de vaca (APLV), prima alergie care apare la bebelus, firma Nestle a elaborat de acum 2 ani un chestionar foarte bine structurat si foarte pe intelesul tuturor, raminand in sarcina alergologilor sa il si traduca, fiecare in limba materna, pentru a putea fi aplicat si de folos pacientilor 😀
Lista de evitare continua cu alimentele exotice care practic nu au ce cauta in alimentatia unui bebelus, de tipul: cartof dulce, papaya, avocado, mango, kiwi din nou, chiar excesul de banana, smochine. Am avut in urma cu doi ani, un copil de 8 luni, cu crize de astm severe, facute in urma consumului de …parmezan. Mai precis, parmiggiano. Lesne de inteles, nascut in Italia 😀
Ramine de discutat cat timp mentinem dieta de evitare: poate fi pe termen scurt – ca in cazul tratamentelor cu cortizon, pe termen mediu – ca in intolerantele alimentare sau toata viata – ca in cazul veninului la albina, viespe sau a anumitor medicamente, alimente (ex: alune).
Ramine de dezbatut si teoria unor societati profesionale internationale de alergologie, care recomanda exact reversul dietei de evictie si anume introducerea precoce a alunelor sau altor alergeni, in scopul de a obisnui si armoniza organismul bebelusului cu ce e strain, astfel incat el sa nu mai reactioneze ulterior. Ramin sceptica la aceasta practica, mai ales ca, exact in UK, acolo unde exista un consum considerabil de alune/cap de copil 😀 au existat in ultimii 2 ani si victime ale provocarilor alimentare.
Deci, regimul de evictie alergenica e la rascruce: ne abtinem sau riscam?