Pacienti “tiranici” sau ce facem cu pacientii care se comporta inadecvat?

Consultul alergologic este unul special. Dureaza mult , intrucat este foarte amanuntita anamneza pacientului. Se pun intrebari personale si din trecutul pacientului, la care avem nevoie de raspunsuri ca sa putem orienta istoricul sensibilizarilor alergice. Din pacate pacientii percep ca pe o intruziune in viata personala si nu au rabdare sa asculte sau raspund mecanic, fara sa asculte…multi sunt cei ce vin dupa vizite repetate la alti colegi, de care nu sunt multumiti. Nu sunt satisfacuti de ce au primit fie ca tratament, fie ca diagnostic si aleg sa caute repede un alt medic, care sa le confere restitutio ad integrum. Iar ca sa descalcesti ce au incalcit alti 2-3 medici este munca sisifica, o munca sabotata de neincrederea pacientului in actul medical. Acestia sunt cei mai revendicativi si pretind sa le dai sanatatea si timpul pierdut la alti medici inapoi, aici si acum..

Ce facem cu pacientii care, sub umbrela multacoperitoare a bolii, se comporta inadecvat in cabinet? Cu noi, echipa medicala – medicul si asistent medical? Boala le da dreptul sa fie necivilizati? Boala  scade limita respectului dintre medic si pacient? Cat de mult trebuie sa suport eu, medicul din partea pacientului? Cat e deontologic- etic-omenesc si unde pot sa ma opresc din a reactiona profesionist si cand pot sa incep sa ma simt atacat ca om?

Aceasta categorie, ce-i drept din ce mai substantial reprezentata, de ‘ pacient tiranic out of rule’, se comporta fie prea familiar, fie cu un ton de superioritate& neincredere…, fie revendicativ si cu suspiciune din momentol “0” al consultatiei. Telefoane care suna si se vorbeste cu mama sau iubitul din cabinet, copiii care cer si obtin tableta sau telefonul mobil ca sa joace jocuri in timp ce ii consultam, “pentru ca altfel se plictisesc, doamna doctor!” Dar la scoala nu se plictisesc? “Ba da, de asta o folosesc si acolo”- vine repede raspunsul mamei, in timp ce isi mangaie puiul pe crestet, vadit deranjata ca i-a fost pus sub semnul indoielii metoda pedagogica. Pacientul tiranic: orice se poate, altfel esti considerat incuiat si nu meriti respect.

Ca sa fii respectat trebuie sa fii prea permisiv, ultratolerant, sa nu tii cont decat de ceea ce iti cere sau impune pacientul. Un fel de “rezolva fara sa pui intrebari si sa ma porti prin prea multe locuri”.

Practic exista o noua moda a consultului medical. Una in care tonul si continutul conversatiei poate deveni oricand interogativ, sau imprecativ catre agresiv. Noi, medicii cum ne aparam totusi?

Stiu ca exista asociatii ale pacientilor, drepturile pacientilor, organisme care de abia asteapta sa le inregistreze plangerile… mai nou se uzeaza de dreptul la libera exprimare pe toate retelele de socializare.

Suntem expusi, fara drept de apel, la manifestari de revolta si nemultumire. Noi cum putem reactiona, cum ne putem apara? Ma gandesc macar la o lista online, adusa permanent la zi cu pacienti care:

  • nu-si respecta programarile
  • nu vorbesc civilizat
  • ridica tonul sau chiar profera amenintari 😀 😀
  • isi declina identitati false 😀 …

Sau sa propun poate sa revenim cu totii la modelul societatii normale, in care stim sa ne formulam civilizat cererile si putem sa le intelegem fara a o lua in nume propriu?

Leave a Reply

Your email address will not be published.