Românii au deficit de vitamină D

Românii – şi nu puţini dintre ei, au deficit mare de vitamină D. Parte din explicaţie poate fi faptul că lucrăm zi-lumină aproape, foarte mulţi dintre noi cu 2-3 joburi, uitând să stăm afară, la soare, să ne plimbăm zilnic, pe lumină şi nu seara prin supermarket, făcând cumpărături. Acea plimbare nu se consideră mişcare, dacă nu ştiaţi. A doua parte a explicaţiei mă tem că ar trebui să ne-o ofere cei care se ocupă de producerea sau de importul principalelor alimente care stau la baza meselor noastre zilnice.

Ceva trebuie că ne scot din alimentaţie, ori se introduce ceva care neutralizează vitamina D, încât să ne regăsim acum, în secolul 21, la nivelul Evului Mediu, cu un organism plăpând şi cu o frecvenţă ameţitoare a cancerelor în întreaga Românie, după ce toată lumea aleargă să mănânce bio, eco, sau vegan.

Afirmaţia din titlu e susţinută şi de studiile de cercetare ştiinţifică, implementate tocmai pentru a aduce dovezi clare, matematice, acestei realităţi, o realitate căreia consider că îi acordăm o infimă importanţă. “Românii au deficit mare de vitamină D”. La urma urmei, e doar o vitamină, nu? Ei bine, e o vitamină hormon, o vitamină centrală aş spune, de care depinde sănătatea oaselor, a muşchilor, a inimii şi a creierului, ca să nu mai vorbim că boala cronică de rinichi determină osteodistrofie renală, cu osteoporoză şi fracturi patologice, prin deficit major de vitamină D.

Sutele de pacienţi români, consultaţi în ultimii 2-3 ani, la un control randomizat al nivelului 1,25 hidroxi vitamina D, au rezultate complet nesatisfăcătoare. Nu există diferenţe de sex, ceea ce atrage cu adevărat următoarea întrebare: de când bărbaţii au nivel de vitamină D egal cu al unei mame care a născut şi alăptează (la care este oarecum explicabilă carenţa vitaminei, fiind consumată în producerea unui nou schelet, cel al bebeluşului, sau fiind eliberată în lapte)?

De ce în ultimii ani, poate chiar spre ultimii 10 ani, s-a ajuns la această veritabilă anomalie biochimică şi clinică, prin care nivelul vitaminei D este atât de scăzut în populaţia generală, încât ai senzaţia că suntem toţi vieţuitoare subterane, care nu mai dau ochii cu soarele binefăcător, cel care prin razele UV fixează una dintre formele vitaminei D în piele, anume vitamina D2 (ergocalciferolul). Acesta este creat la rândul său din viosterol, produs în piele prin expunerea la lumină.

Potrivit cercetărilor conduse la Universitatea din Exter (UK), „ratele de dementă senilă şi boală Alzheimer sunt semnificativ mai mari la persoanele cu un nivel scăzut de vitamină D, comparativ cu cele ale căror niveluri sunt normale”, la testarea cu până la şase ani înainte de debutul simptomelor.

Un studiu recent, publicat în revista Neurology, a monitorizat nivelurile de vitamină D în sângele a 1.659 de persoane de cel puţin 65 ani, care nu sufereau de dementă, boli cardiovasculare său accident vascular cerebral la momentul testării. La finele studiului, specialiştii au descoperit că persoanele cu un deficit moderat de vitamină D au prezentat un risc cu 53 % mai mare de a suferi de dementă şi de 69% mai mare de boală Alzheimer decât cei cu niveluri normale ale vitaminei. De asemenea, în cazul persoanelor cu deficite şi mai severe, s-a constatat un risc cu 125% mai mare de manifestare a demenţei şi cu 122% mai mare de Alzheimer.

Rămâne să ne informăm, ce nivel normal de vitamină D trebuie să avem?

Necesarul de vitamină D

  • Suficient: 25(OH)D peste valoarea de 20 ng/ml (50 nmol/l)
  • Insuficient: 25(OH)D mai puţin de 20 ng/ml (50 nmol/l)
  • Deficit: 25(OH)D mai puţin de 12 ng/ml (25 nmol/l)

Un nivel sub valoarea de 20 ng/ml, înseamnă deficit de vitamină D, ceea ce presupune apariţia următoarele 3 consecinţe grave: scăderea imunităţii, cu infecţii şi viruşi care “se prind din senin” de gazdă cu imunitatea deficitară, apariţia cancerelor şi scăderea neuroprotecţiei, consecinţă invalidantă pentru creier şi nervi, ducând la apariţia de modificări ireversibile, cu pierderea memoriei, pierderea controlului muscular şi nervos al membrelor, precum şi leziuni de demielinizare ireversibile în creier.

Recomandările curente de 200 UI/zi, ca o măsură compensatorie a slabei expuneri la soare, sunt insuficiente. Medicii subliniază faptul că în lunile de iarnă este necesară o suplimentare de 1000-2000 UI/zi sau 7000-14000 UI/săptămână, în funcţie de vârstă, de greutate şi de existenţa unui nivel sangvin de cel puţin 20 ng/ml (de 25-OH(hidroxi)-Vitamina D).

Datele unui studiu de mare anvergură realizat în SUA, arată că nivelul concentraţiei sangvine a Vitaminei D ar trebui să fie de 40-60 ng/ml, ceea ce înseamnă o suplimentare de până la 10000 UI/zi de Vitamină D. Copii ar trebui să primească o doză zilnică de 50 UI/kg corp. Mamele care alăptează au nevoie de 6000 UI/zi.

Se recomandă o doză maximă de siguranţă de 4000 UI zilnic, În special pentru cei cu deficit de vitamină D, sub valoarea de 20 ng/ml.

Bottom line: „Vitamin D intake is recommended at 400-800 IU/day, or 10–20 micrograms. However, some studies suggest that a higher daily intake of 1000-4000 IU (25-100 micrograms) is needed to maintain optimal blood levels”.

Leave a Reply

Your email address will not be published.