Titlul de mai sus putea in egala masura sa se incheie cu un semn de exclamatie, in loc sa fie o eterna intrebare retorica.
Presa rastalmaceste si foloseste informatia exact in functie de agenda ei din ziua respectiva – ramine doar sa stiti acest lucru inainte de a vorbi cu ei, cu “oamenii de presa”. Scriu astazi despre presa audiovizuala, pentru cei care, naivi fiind, cred ca mai pot influenta sistemul medical, vorbind cu reporterii de televiziune.
Faptele sunt simple: in urma cu cateva zile, am fost solicitata sa dau un interviu filmat despre consultul de second opinion, intrucat sunt unul dintre medicii care este solicitat sa il faca si am experienta necesara pentru a vorbi pe acest subiect. Atat. Nu mi s-au oferit informatii despre firul rosu al acestui interviu, mai exact, unde vor sa ajunga cu acest demers. Am fost, repet, intervievata si am prezentat timp de 10-15 minute, in fata camerei de filmat, cam tot ce am considerat eu necesar a fi cunoscut, pe aceasta tema, de catre medici, dar si de catre pacienti – inclusiv exemple din experienta mea si ce am realizat pana in prezent.
Insa, cum aproape orice situatie care incepe cu un reporter, in Romania, tinde sa se termine prost, se pare ca nu am infirmat nici eu regula. In materialul rezultat, ce presupunea puncte de vedere ale tuturor preopinentilor (CAS, Colegiul Medicilor, medici, pacienti), exact punctul meu de vedere lipsea cu desavirsire. Astfel, am aparut la Stirile ProTV, pe parcursul catorva secunde, fara a-mi fi trecute numele si apartenenta profesionala si, mai ales, fara sa pot spune nimic, deoarece o alta voce (“voice over”, cum am aflat ulterior ca se cheama), pe fundal, facea o insiruire de afirmatii trunchiate. In plus, nici nu am fost instiintata ca s-a renuntat la introducerea interviului meu in materialul final.
Reportera nostra TV si-a facut temele de pe net, neavand minime notiuni medicale, cu toate ca se ocupa de “media medicala”, nefiind capabila sa faca un rezumat al discutiei reale avute, mai bine zis al raspunsurilor primite. Am realizat, in urma acestei intamplari, cam asa:
- Exista o mare probabilitate, care merge catre certitudine, ca ceea ce ai spus unui reporter, sa apara distorsonat, fals si dezinformant intr-un “material” (ce compliment pentru o adunatura de imagini si persoane a caror identitate nu este declinata pe ecran), nicidecum obiectiv si conform spuselor celor intervievati;
- Riscati sa apareti in ochii celor care va cunosc si va respecta, ca un vehicul inert al informatiei manipulate de catre “grupul de presa” care v-a filmat. Riscati sa va pierdeti credibilitatea si, poate cea mai grava consecinta, sa puneti semnul egal intre impostura din media si impostura generala, care se aduna ca o furtuna deasupra noastra;
- Ce ne ramine de facut? Sa nu mai deschidem gura decat daca cunoastem reporterul ca fiind de buna credinta si “minim dotat la etajul superior”, cum bine spunea tata. Sau sa riscam a vorbi cu presa, in continuare, lasandu-ne la voia intamplarii, pe valurile unei societati care nu are nici carnet de conducere pe mare, nici colac de salvare.
- Iar ca lucrurile sa ramina clare, pentru mine, dr. Celina Stafie, consultul de second opinion trebuie sa intre in constiinta pacientilor si a medicilor, ca un consult aparte, ce necesita multa munca, mult timp, multa rabdare din partea pacientilor si a medicului implicat, dar si multe resurse, care trebuie impartite intre stat, pacient si asigurarile suplimentare de sanatate.
Iata informatiile pe care i le-am dictat acestei fete, care a rugat sa fie ajutata in construirea unui material despre second opinion, acum 2 zile. In cazul in care l-ati vazut, la stiri, probabil ati crezut ca vorbesc ca intr-un film mut, fara sa exprim ceva audibil sau coerent.
- A doua opinie medicala (sau a noua daca este cazul) este un consult destinat anumitor medici, care au caderea si priceperea sa il faca, carora le merge vestea ca au rezolvat cazuri dificile si unde oamenii bolnavi se duc cu incredere si speranta ca vor fi ajutati si sustinuti sufleteste in acelasi timp. Iar introducerea sa in sistem de gratuitate, pe bilet de trimitere, sigur ca ar usura accesul la consult de performanta, dar are doua consecinte nefaste: prima, o hiperfolosire, un exces de raportare a unei activitati care nu este la indemina oricui, lucru demonstrat si de realitatea de astazi; a doua consecinta este ca oricum se vor cheltui resurse excedentar, dar nu de unde se cheltuiau pana acum. Cat despre cat de performante vor fi consulturile…
- Propun o selectie clara a medicilor cu drept de second opinion, in functie de nivelul lor de specializare, de cat de ample si de profunde sunt aceste specializari, pentru ca sunt incredintata ca medicina interna si/sau pediatria, ar trebui sa stea la baza oricarei alte specializari ulterioare;
- In speranta ca posed un concept teribil de periculos pentru materialele ordonate de trustul de presa amintit, ma bucur ca am reusit sa ma disociez de cei ce deformeaza adevarul si cred ca nu-mi ramine decat sa-mi fac propriul vlog.